1. Skip to Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer

Percepția Lumini

       Ochiul uman din punct de vedere constructiv este asemănător cu un aparat de fotografiat având carcteristici de funcționare similare, cu ajutorul căruia se dorește crearea unei imaginii cât mai clare în condiții diferite de iluminare.

Perceptia lumina
Figura 1. Structura sistemului de percepție a luminii.

 

Componente commune între un aparat foto și ochiul uman

       Modul de proiectare a imagini la un aparat foto este identic cu cel de perceptie a ochiului uman (fig. 2. a si c).
Elemente componente cu acceleași funcții:

Aparat Foto Ochiul Uman
  Diafragmă   Pupilă
  Obiectiv (Sistem de lentile)   Iris, cristalin
  Ecran proiecție   Retină
  Film fotosensibil (Senzor de Imagine CCD sau CMOS)   Celule fotosensibile
Perceptia lumina 2
Figura 2. Componente comune între un aparat foto și ochiul uman. a) Model preiectare imagine în camera obscură a paparatului de fotografiat; b) Elemente componente ale unui aparat de fotografiat; c) Elemente componente și percepția ochiului uman. 

 

Detectarea luminii


       Imaginea din mediul înconjurător este percepută la nivelul retinei. Retina are rolul de a convertii o serie de stimuli luminoși în impulsuri nervoase, care prin nervul optic sunt transportate la unitatea de procesare, creier.
       Interpretarea acestor semnale în creier creează percepția vizuală, adică modul în care noi oameni percepem culori și mișcări subiective. Retina optică are o structura complexă de celule vizuale formată din conuri și bastonase.

Procesare lumina
Figura 3. Mod de procesare și procesare a luminii.

 

Celulele cu conuri, cca 7 milioane de celule, răspund pentru sensibilitatea mai performantă în percepția culorilor și a formelor. Acest mod de percepție este denumit și vedere SCOTOPICĂ.
Celulele cu bastonașe, cca 130 milioane de celule, ca număr sunt mai multe și răspund pentru vederea nocturnă, denumită vedere FOTOPICĂ.

Proprietățile celulei vizuale

Bastonașe Con
Sesizează intensități mici de lumină Nu este așa de sensibilă dar sesizează un spectru larg
La intensități de lumină medie se saturează NU are saturare
Se regăsesc pe periferia retinei Sunt situate mai ales în fovea (centrul fovea)
Au rezoluție mai mică Au rezoluție mai mare
Nu sesizează culorile Sunt sensibile la culori

 

vedere scotopica fotopica
Figura 4. Modul schematic de formare a imaginii pe retină.

 

Adaptarea ochiului uman pentru vederea de zi și pentru vederea de noapte

nivel lumina
Figura 5. Reprezentarea adaptării ochiului uman la schimbarea stimulilor luminoși.

 

vedere scotopica fotopica 2
Figura 6. Modul de percepție a imaginilor pe timp de zi și timp de noapte.

 

       Conform celor expuse mai sus putem concluziona că vederea omului este compusă din două curbe de sensibilitate, una pentru timp de noapte și una pentru zi. Acestea sunt reprezentate în figura 7 de mai jos.

lungime unda
Figura 7. Curbele de sensibilitate ale ochiului uman.

 

       Aceste curbe ne ajută ca să înțelegem mai bine, ce lumină și de ce condiții avem nevoie ca să putem crea un confort visual mai sporit. Confortul nostru vizual în schimb poate fi afectat de mai mulți factori, cum ar fi de exemplu diferite orbiri.   Utilizarea aparatelor cu sisteme UGR căt mai performante este necesară dar nu sufficientă pentru a crea un spațiu cu un confort visual ridicat. Acest subiect va fi tratat într-un alt articol în viitorul apropiat. 

              Autor

ing. Sütő-Bernáth Zsigmond

        Membru CNRI

Abonare NewsLetter